lucruri ce ți se pot întâmpla doar în Maramu


muzeu De fiecare dată când ajung în Maramureș trebuie să se întâmple ceva care să mai pună o piatră la convingerea mea că acel loc e aparte, e altfel, un loc cum nu mai prea întâlnești prin țara asta. Și cum am fost de destule ori pe acolo, convingerea asta a mea are de acum destule pietre acolo la temelie.

Dar să vedem ce am mai pățit de data asta. Zilele trecute, după cum probabil știți (sau poate nu știți, dar tocmai sunteți pe cale să aflați), am fost pe la Ieud și Bârsana. Peste noapte am rămas la o pensiune din Ieud, și cum mie îmi place să am lucrurile aranjate când plec la drum, m-am documentat înainte să plec, am găsit o pensiune care mie îmi convenea (în special datorită așezării ei, undeva la poalele unui deal, mai către marginea satului) și am sunat să fac o rezervare. Nimic complicat, am vorbit cu proprietarul, am rezervat o cameră cu două paturi, că eram doi care porneam la drum, am mai povestit un picuț despre ce ar fi de vizitat în zonă, după care am ajuns la mâncare. Am întrebat dacă se poate servi o cină sau un mic dejun la pensiune, la care mi s-a răspuns ceva destul de neclar, adică „E, asta vedem noi.”. N-am mai zis nimic, eram cam în ceață iar răspunsul m-a lăsat fără replică.

rasarit 1În dimineața următoare am purces la drum, pe la 11 am ajuns în Ieud, am dat o raită pe la câteva obiective din zonă, am mâncat ce aveam în straiță (că fusesem prevăzător și am pus câte ceva de-ale gurii), iar pe la 3 am ajuns la pensiune. N-am intrat bine în curte și a apărut și gazda, i-am zis cine suntem, la care domnul în cauză ne ia tare: „Da’ un pahar de horincă merge?”. N-am zis nu, că nu-i bine să refuzi un moroșan, eu și gazda l-am băut mai pe îndelete, cu treabă bună, partenerul meu de drum în schimb l-a dat peste cap dintr-una. Ceea ce a generat o retragere strategică a lui în cameră pentru câteva ore de somn.

După ce s-a trezit Ionuț (că așa-i zice lui) am mai bântuit prin sat câteva ore, după care am fost în recunoaștere până în vârful unui deal, unde voiam să prindem în dimineața următoare răsăritul. Întorși la pensiune, ne întâmpină soția proprietarului pensiunii cu întrebarea: „O iahnie de fasole cu cârnați de casă și castraveți murați mâncați?”. Orice ați zice voi, eu la așa ceva nu pot spune nu, așa că ne-am pus frumos la masă și am mâncat. Ce-i drept, nu am reușit să mâncăm chiar tot, pentru că acolo porțiile-s porții, nu glumă.

Biserica din dealDe cazare n-am avut nici un motiv să ne plângem (acum, nici nu ne așteptam noi să găsim la o pensiune condiții de 7 stele, că nu-i cazul), totul era curat, la locul lui, cum trebuie să fie. Dimineață ne-am făcut damblalele, am urcat pe deal să prindem răsăritul, cu care ocazie adidașii mei (sau să zic pantofii mei sport marca Adidas?) s-au transformat în lacuri de acumulare din cauză de rouă. Pe la 8 ne-am întors la pensiune, pentru că la 9 aveam de gând să plecăm, Ionuț către Baia Mare, eu către Bârsana. Cafeaua de dimineață ne aștepta, apoi gazda ne-a pus în față un bol sănătos de mămăligă cu brânză.

Toate bune și frumoase, ne-am strâns noi lucrurile și înainte să plecăm am întrebat-o pe gazdă cât trebuie să plătim pentru ce am mâncat (noi achitaserăm numai cazarea înainte). Doamna s-a uitat mirată la noi și ne-a zis, pe un ton ce nu admitea contrazicere: „Da’ cum să plătiți? Mâncarea a fost din partea casei.”. Inutil să vă mai zic că am rămas mut (la propriu), parcă nu îmi venea să cred, deși eram totuși familiarizat cu zona și cu felul de a fi al oamenilor de acolo.

Și acum, la 3 zile de la întâmplare, stau și mă întreb: oare unde în țara asta mai poți păți așa ceva și unde mai poți întâlni astfel de oameni?

Acest articol a fost publicat în d-ale mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la lucruri ce ți se pot întâmpla doar în Maramu

  1. Loredana spune:

    și lucrurile nu-s decât cum trebuie să fie.🙂

    • Călin spune:

      fix cum zici matale. pentru ei era ceva cât se poate de firesc, de natural. pentru noi, ăștia veniți de la oraș, era în schimb ceva nemaipomenit🙂

  2. Pingback: De prin alte case (10) | Loredana Ionescu.ro

  3. roxdumitrache spune:

    Am fost la Ieud in urma cu 40 de ani cu expeditia „Cutezatorii”. Biserici de lemn cu scari dintr-un lemn. Atunci nu intelegeam cum „dintr-un lemn?” O scara dintr-un singur trunchi de copac.Un loc de poveste care iti ramane in suflet pentru totdeauna.

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s