Câinele de pază. Al cui?

I se spunea „câinele de pază al democraţiei”. Asta până de curând. Ce nu au reuşit Iliescu, Băsescu şi mulţi alţii în ani buni, să o reducă la tăcere, să îi pună o aură de lipsă de credibilitate, presa şi-a făcut cu mâna ei în doar câteva zile.

După ani buni în care RMCG a pompat din greu bani în publicitate, în încercarea de a ne spăla tuturor creierele şi de a-şi încropi o imagine de binefăcător, a venit vremea ca presa să îi întoarcă serviciile, să întoarcă spatele străzii şi să ignore ceea ce se întâmpla acolo. Să ignore zeci de mii de oameni, să încerce din răsputeri să denatureze ceea ce se întâmpla şi imaginea acelor oameni. Iar acum, tot presa pare a se mira că e hulită, că cei din stradă refuză să o mai ia în seamă, că şi-au pierdut încrederea în ea. Asta după ce ea, presa, ignorând principiile care stau la baza jurnalismului, s-a pus în slujba unei corporaţii, ignorând adevărul, ignorându-i pe cetăţeni, dezertând de la principalul ei rost.

De acum încolo, indiferent cât de obiectivă ar încerca ea să pară, vor plana asupra spuselor ei suspiciuni, lumea se va îndoi de veridicitatea informaţiilor şi de corectitudinea jurnaliştilor, iar vinovată pentru asta este exact presa. Odată ce te-ai lăsat cumpărată de o companie, odată ce te-ai pus în slujba banului în detrimentul adevărului, poţi recidiva oricând. Odată ce ai întors spatele cetăţeanului, punându-te în slujba unei companii care ar fi acţionat împotriva acestuia şi împotriva mediului, nici nu poţi să mai ai pretenţia să fii tratată cu respect de către cetăţean, pe care l-ai trădat. Din „câine de pază al democraţiei” te-ai transformat, prin forţe proprii, într-o potaie ordinară, care se gudură pe lângă cei cu bani, aşteptând să i se arunce şi ei câţiva gologani.